toujour tandem

particularizarea in reclame poate da nastere la...haz:). eu il cunosc pe Tavi. si stiu ca uneori ajunge in postura de a fi iertat. cred ca a fost iertat de atatea ori incat gestul iertarii lui tavi a inceput sa circule prin rezervorul de idei al concetatenilor nostri publicitari. si aici ajung la vechiul meu gand (si al multor altora) ca ideile circula si ca nu sunt nelimitate. esenta ramane, forma se mai schimba pe ici pe colo. probabil ca exista si momente de adevarata "contagiune" ideatica. apropo de asta, imi aduc aminte ca atunci cand aveam vreo 15 ani, mi-a venit fabuloasa idee de a inventa hartia igienica de citit. ma gandeam ca poti tipari glumitze, romane politiste ieftine - pentru cei ca noi ce au nevoie de lectura de bud..oar. desigur, nu am facut nimic pentru asta. apoi pe la 20 si ceva de ani am citit ca hartia "lecturabila" a fost patentata de un neamt. oare ideea mea a ajuns pana acolo? sau ideea lui a fost prima? sau nu a fost ideea niciunuia ci ama

m-au insemnat, mergand cu mine, prin mine, in timp. ce e interesant este ca nu imi aduc aminte de toate - a ramas din ele doar cate un titlu si o senzatie. nu imi aduc aminte dialoguri, actiuni - mereu am stat destul de slabut la capitolul asta. acum recitesc "flori pentru Algernon". stiu doar ca prima data aveam vreo 13-14 ani. si ca am plans pentru Algernon, soricelul genial, soricelul experiment. Algernon a murit. a ramas un soi de tristete si o intrebare: suntem indreptatiti sa facem asta? o sa devenim rezultatul unor experiente? o sa ne alteram tot ce este natural in noi de dragul perfectiunii (perfectiunea nu poate fi decat inspaimantator de goala si rece, plicticoasa)? apoi "casa cu 1000 de etaje". acum cred ca imi place cum suna titlul. nu imi aduc aminte aproape nimic. decat ca e intruchiparea unui soi de labirint, o ratacire continua (am dat search pe google si mi-au aparut o sumedenie de site-uri imobiliare; numai casa cu 1000 de etaje nu) a venit randul

Si enervata cumva. Acum sunt doua intrebari pe care mi le pun. 1. De ce am dat titlul asta blogului - toujour tandem? Huh 2. De ce mereu e greu? La intrebarea 1 - treaba asta cu titlul cred ca vine din anti-credinta mea in acel "ne nastem singuri, murim singuri". In acelasi timp sunt adepta dualitatii ca sistem (dar chiar nu am de gand sa vorbesc despre asta - e atat de fumata treaba asta incat chiar si tigara pe care o tin intre degete acum pare a fi mai plina de realitatea decat discutia despre bun-rau, frumos-urat bla bla). Ideea de baza e ca nu ma atrag griule chiar daca trebuie sa ma conformez si chiar ajung sa lucrez cu ele de multe ori. Ia spune-mi tu, asta inseamna ca pierd toate nuantele si nu mai vad valoarea lucrurilor?Eu una nu stiu ce sa zic.... De ce e mereu greu?Daca as stii sa raspund inseamna ca am gasi leacul si nu ar mai fi greu. As intelege cum functioneaza treaba asta, ce resorturi interne ne declanseaza senzatia asta de disconfort, de a-ti fi greu. Mi-e

Astazi am intrat pe blogul lui Carmen (Carmenei, doamnei, krmenste care va sa zica). Nici nu stiam ca are blog! M-a surprins frumos pentru ca e minunat sa vezi ca oamenii sunt deschisi la tot soiul de idei traznite (care deja au devenit comune oarecum). Sau poate sunt eu desueta slash invechita? Cert este ca Doamna mi-a luat-o inainte. Si ca, poate, daca nu era ea, nu as fi scris in momentul asta. Carmen spunea acolo ceva de panica lipsei de idei sau frica de "foaia" asta alba si virtuala. Hmm, este intr-adevar ciudata aceasta spaima, tinand cont ca este optiunea noastra sa publicam un pic din sinele nostru. Dar o simt, ma invaluie brutal - de fapt mi-e teama de ce or sa zica cei care ma cunosc. Pentru ca eu judec. Pentru ca probabil si ei judeca . Pentru ca folosesc cuvantul judeca la modul negativ al judecatii. Si daca or sa zica (cum, fie-mi iertat, am zis si eu despre alte scrieri): wow, raluca nu emite decat truisme! raluca scrie ca un scolar mediocru. raluca SUcKS!!!!!