toujour tandem

orice am crede noi despre noi insine - oamenii ca specie - cateva lucruri sunt pretty obvious: inainte de a fi homo sapiens trebuie sa fim homo ludens. apoi sunt homo musicale sau cum s-o numi el, acest lucru din noi care rezoneaza atat de bine in sunete armonice sau dizarmonice. este acea parte a fiintei nostre care vibreaza odata cu basul din boxa. sau cum poate fi explicata posibilitatea ca muzica sa iti schimbe starea, spiritul? sau cum poti gandi altfel cand asculti anumite lucruri? sau cum poti sa te opresti la o singura muzica, fara sa mai descoperi si altceva? uneori sunt homo musicale, alteori uit de mine...

cum poate exista ceva mai dur si mai indepartat decat un soare rece?

azi am mai trait un gand - vechi si ultravehiculat si arhiexplicat si deja futil si demonetizat: suntem fragili. si totusi nu pot sa nu compar oamenii cu sobolanii. banuiesc ca am rezista oricarui lucru grav, pur si simplu ne-am adapta. cred ca suntem construiti din fragmente de posibilitati, din demersurile anterioare prin care ne-am adaptat unei situatii limita.

in jurul meu irealul si-a atins masa critica. uneori ajung sa exist in exteriorul meu, mi se pare ca ma aflu in suspensie deasupra lucrurilor ce sunt in desfasurare. ca prin vis ar putea fi o descriere la obiect. bizar sentiment de dualitate. dar presupun ca toti trecem prin senzatia asta de rarefiere a sinelui. sau nu?

sunt obosita. nu am chef sa scriu in perioada asta. revin...