Postări

Se afișează postări din octombrie, 2008

Pogo cauta caldurica

Imagine
ma cheama Pogo, ma simt ambivalent, traiesc in alb si negru si as vrea sa mi se deschida in cale un univers multicolor de iubire si rasfat, de ghidusii si zambete pisicesti. caut o casa si un stapan - nu am nevoie decat de putina companie si cate un gand bun pe care sa il asimilez in timpul zilei, cat timp tu esti plecat la serviciu. si iti pot oferi la schimb companie, tors, masaj si alte lucruri de pisica. ia-ma acasa te rooooggggg

mama

zambet ras desene povesti mustrari floare vara si toamna vis leagan scoica hranire tumult zbucium planset curcubeu muzica soapta mangaiere dulceata de visine dupa somnul de pranz degetul mare de la picior criza liniste brate dragoste suflet mama este tot in tot in toti in toate mereu mama mea la multi ani langa mine noi

durerea

este adevarat, fiecare dintre noi este plin de frica la ideea de durere. eu mai abitir, urasc durerea de orice fel, pshica sau fizica. cel mai minunat moment al vietii este momentul in care dispare durerea, de orice tip ar fi ea. prin comparatie cu momentul de nedurere, simt fericirea. si bucuria de a nu mai suferi. dupa 1 saptamana de durere drastica si 1 zi de durere sora cu nebunia, am reusit sa scap. ieri. am fost pur si simplu fericita. si pana si in dimineata asta m-am trezit cu o stare de mirare - ce bine e sa nu te doara nimic:). ma simt cumva renascuta. in cinstea nedurerii..

not for everyone...

...si de data asta nici pentru noi. am fost aseara la thievery corporation. locatia a fost dezastruoasa pentru genul asta de concert. apoi, nu am rezonat deloc cu ce s-a intamplat pe scena. mda, sa ma incred in instinct, clar:) daca nu simt prea multe pentru ceva, de ce sa imi pierd timpul cu asta? de data viitoare asa o sa fac;)

ma intreb

ceva stupid de altfel: de cand a inceput sa nu ne mai pese deloc de ceilalti? sa nu ne intereseze decat persoana noastra? adik e normal pana la un punct, suntem animale individualiste dar in unele circumstante trebuie sa ne gandim cum ii lezeaza pe ceilalti urmarirea intereselor noastre si atat. de ex: mai bine devenim adeptii unei gandiri tot egoiste dar cu urmari pozitive: nu-i face altuia ce nu ti-ar placea tie sau in varianta pozitiva poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte si ei cu tine. e atat de greu?

printre capitze

Imagine
weekend-ul asta am fost la toma la botez, un copil fain si linistit. la deva. bobalna. am mers printre capitze. stateau frumos aliniate in curti, pe dealuri, coame enorme de iarba uscata. mereu mi se pare ca fiecare capitza are o poveste si adaposteste un univers. si mereu le aseman cu niste ciobani incovoiati de vreme. cu toate ca imi plac de la distanta, numai gandul ca as putea sa ma arunc intr-una ma infioara. oare chiriasul cel mai de seama al capitei este paianjenul? mai bine raman la admiratia rece de la minim 10 metri:) si la poze.

1 din 4 persoane va avea probleme psihice

de aceea am sustinut mereu ca fiecare are doza lui de nebunie. si incecand sa o ascuzi de ceilalti ajungi la scindarea propriei personalitati de unde si cazurile de schizofrenie, depresie...so, mai bine sa ne recunoastem ciudatenia si sa ne ferim de lucruri mai rele :)