ziua tatei

nu mai este o evidenta ci este un ar fi fost. azi ar fi fost ziua tatei, 63 de ani, o varsta ce de fapt nu mai exista...pana si liliacul este azi greu de lacrimile norilor.

inca nu stiam

acum 6 ani, la ora asta, inca nu stiam ca vom ajunge sa fim noi. si nici bunul si nici raul nu erau prezenti in ecuatie. si nici lucrurile si intamplarile. si nici zambetele si nici lacrimile. in definitiv suntem completi asa. cum suntem. si chiar si haosul naste echilibru. daca stii sa il organizezi. si chiar si echilibrul naste haos. daca dureaza prea mult. pare ciudat dar nimic nu e static. nici noi. important este sa ajungem mereu in clipa de acum 6 ani, ora 19.45, cand ne-am cunoscut. zambind un pic timid - tu - si eu larg. in roz maro si kaki bej. la multi ani fericiti!

martie

este luna inceputului bun si frumos. luna miracol - cand totul se trezeste la viata, cand soarele este mai mereu acolo sus, fara a-si mai purta voalul de nori gri. Cand - chiar daca e rece - poti intui deja primavara si vara. cand ne-am cunoscut...

prin ceata

de dimineata, iesind din metrou, oamenii se pierdeau in abur... si va veni dezghetul, tot acest peisaj hibernal se va topi in lacuri...apa, acum, formeaza munti in jurul nostru...si aburi de ceata, atunci cand se incalzeste!

acasa

am incredere in acasa. in tot ce inseamna asta - acum, mereu. exista un singur acasa si mi-as dori sa fie din nou cu totul al meu...

diferenta de furtuna

ce enorma diferenta intre furtuna de vara si cea de iarna. vara - acea minunata electrizare a lumii, descarcarea cu tunet si tumult, cerul in mii de culori intunecate (si pozele pe care le-am facut norilor, ploaia ce picura in noi, peste noi) iarna - doar alb si gri, frig - furtuna este doar viscol, ingheata, devine rece si iti raneste ochii... asteptand vara, primavara...

ninge (2)

...cu soare:)