joi, 31 octombrie 2013

Frunzele

dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant.

Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva. asteptand. nestiind ca suntem noi. 

daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase. 

doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi.

noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem. 

la primavara.

luni, 1 aprilie 2013

Mi-e frica

de moarte. Uneori, tocmai in momentul in care viata curge prin toate, ma sperii ca as putea muri. Si nu as mai vedea niciodata cerul, copacii, animalele. Si nu i-as mai vedea pe cei pe care ii iubesc. Pana in miezul sinelui meu, moartea este nefireasca, ma ologeste, ma destructuralizeaza. Inca nu pot vedea firescul din ea, ciclul sau urmatorul pas. Chiar daca vreau. Durerea de a nu mai fii este orbitoare...

joi, 14 martie 2013

Am gasit o postare nefinalizata sau Ce i-am scris lui Andrei - amneziua

Traim in reprize. In mici pauze ale amneziilor zilnice. Ziua noastra se va numi "amneziua". Pentru ca stam intre acesti pereti goi, indiferent de cromatica lor: albi, verzi, albastri, si uitam ca afara aceste culori pot fi gasite in nori, frunze, cer si mare. Ajungem sa credem ca peretii sunt peisajul nostru “urban” - asa cum spuneai tu, urbanul ne bantuie limbajul si devine o obsesie moderna.

Ne place sa credem ca suntem “cool” atunci cand iesim in praful de afara, in snobismul din mall, la filmul de vineri vazut din scaune plusate si pline de sudoare. Ajungem sa tanjim dupa seara – ca vampirii, ne hranim matzele si socializam cand soarele deja lasa o pata rosie spre vest – sau weekend, o pacaleala – cred ca sambata si duminica au fost alese special ca zile de weekend pentru ca sunt mai scurte :)

De fapt ne macinam cu probleme care nu sunt ale noastre. Le facem ale noastre pentru ca nu stim sa mai traim fara probleme. Ni se pare plictisitor sa stam sa ne lafaim zile intregi pe nisip...cum ar fi ca scoica sa inceapa sa se plictiseasca de viata marina si de alge? Ar iesi suparata din mare, s-ar pune la prima terasa cu cearsafuri si ar ragai asurzitor, dupa frappe, scuipand perla perfecta la care lucra de ani de zile...si oamenii s-ar imbulzi sa o culeaga, omorand scoica cea plictisita de traiul ei monoton:)) ce imagine... Imagine asupra unei lumi plictisite de ceea ce este simplu si natural.

Probabil ca semivampirii din noi se vor bucura ca trece amneziua si ca vine seara...cu vorbe si fosnet de vitza, animale si pasarea phoenix. Si va mirosi a friptura cu cartofi prajiti si rosii cu ardei ceapa si sare. Si apoi ne vom trezi in amnezilele 3,4,5, pana in weekend cand vom inchide ochii si vom vedea cum picura prima roua de toamna.

joi, 7 martie 2013

SAPTE

Azi, sapte in an de sarpe, tandem devine toujour :)

miercuri, 18 aprilie 2012

ziua tatei

nu mai este o evidenta ci este un ar fi fost. azi ar fi fost ziua tatei, 63 de ani, o varsta ce de fapt nu mai exista...pana si liliacul este azi greu de lacrimile norilor.

sâmbătă, 10 martie 2012

inca nu stiam

acum 6 ani, la ora asta, inca nu stiam ca vom ajunge sa fim noi. si nici bunul si nici raul nu erau prezenti in ecuatie. si nici lucrurile si intamplarile. si nici zambetele si nici lacrimile. in definitiv suntem completi asa. cum suntem. si chiar si haosul naste echilibru. daca stii sa il organizezi. si chiar si echilibrul naste haos. daca dureaza prea mult. pare ciudat dar nimic nu e static. nici noi. important este sa ajungem mereu in clipa de acum 6 ani, ora 19.45, cand ne-am cunoscut. zambind un pic timid - tu - si eu larg. in roz maro si kaki bej. la multi ani fericiti!

miercuri, 7 martie 2012

martie

este luna inceputului bun si frumos. luna miracol - cand totul se trezeste la viata, cand soarele este mai mereu acolo sus, fara a-si mai purta voalul de nori gri. Cand - chiar daca e rece - poti intui deja primavara si vara. cand ne-am cunoscut...