dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant. Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva . asteptand. nestiind ca suntem noi. daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase. doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi. noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem. la primavara.
doua dorinte: sa fie ieri macar. sa fie vacanta iar. dar se pare ca sacul cu vacanta s-a golit pe anul asta, cel putin pana la cea de iarna. cum a fost? huh, mult prea bine... pana si huzureala apatica in miezul incins al verii, in curticica sau in living, a fost geniala. o sa revin cu poze si comentarii dar acum sunt mult prea plina de nemultumire pentru a mai continua:(
o cunosc pe leoaica simba. era un pui superb, acum 2 ani, la mare. i-am mangaiat blana aspra si am ramas cu doua fotografii. plangandu-i soarta in acelasi timp. dupa care am mancat chiurtosi pe faleza. si vata de zahar. intr-o noapte torida, superba, cu miros de alge. leoaica simba are acum 2 ani. a fost gasita la pietrosita, in curtea unei case, intretinandu-si de dupa un gard metalic oaspetii umani. probabil ca este deja obisnuita. azi, pe cer, norii aveau forme ciudate. de parca mii de animale pluteau in vant.
Comentarii