SAPTE

Azi, sapte in an de sarpe, tandem devine toujour :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Frunzele

dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant. Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva . asteptand. nestiind ca suntem noi.  daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase.  doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi. noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem.  la primavara.
Citiți mai multe

Am gasit o postare nefinalizata sau Ce i-am scris lui Andrei - amneziua

Traim in reprize. In mici pauze ale amneziilor zilnice. Ziua noastra se va numi "amneziua". Pentru ca stam intre acesti pereti goi, indiferent de cromatica lor: albi, verzi, albastri, si uitam ca afara aceste culori pot fi gasite in nori, frunze, cer si mare. Ajungem sa credem ca peretii sunt peisajul nostru “urban” - asa cum spuneai tu, urbanul ne bantuie limbajul si devine o obsesie moderna. Ne place sa credem ca suntem “cool” atunci cand iesim in praful de afara, in snobismul din mall, la filmul de vineri vazut din scaune plusate si pline de sudoare. Ajungem sa tanjim dupa seara – ca vampirii, ne hranim matzele si socializam cand soarele deja lasa o pata rosie spre vest – sau weekend, o pacaleala – cred ca sambata si duminica au fost alese special ca zile de weekend pentru ca sunt mai scurte :) De fapt ne macinam cu probleme care nu sunt ale noastre. Le facem ale noastre pentru ca nu stim sa mai traim fara probleme. Ni se pare plictisitor sa stam sa ne lafaim zile int...
Citiți mai multe

durerea

este adevarat, fiecare dintre noi este plin de frica la ideea de durere. eu mai abitir, urasc durerea de orice fel, pshica sau fizica. cel mai minunat moment al vietii este momentul in care dispare durerea, de orice tip ar fi ea. prin comparatie cu momentul de nedurere, simt fericirea. si bucuria de a nu mai suferi. dupa 1 saptamana de durere drastica si 1 zi de durere sora cu nebunia, am reusit sa scap. ieri. am fost pur si simplu fericita. si pana si in dimineata asta m-am trezit cu o stare de mirare - ce bine e sa nu te doara nimic:). ma simt cumva renascuta. in cinstea nedurerii..
Citiți mai multe