Am gasit o postare nefinalizata sau Ce i-am scris lui Andrei - amneziua
Traim in reprize. In mici pauze ale amneziilor zilnice. Ziua noastra se va numi "amneziua". Pentru ca stam intre acesti pereti goi, indiferent de cromatica lor: albi, verzi, albastri, si uitam ca afara aceste culori pot fi gasite in nori, frunze, cer si mare. Ajungem sa credem ca peretii sunt peisajul nostru “urban” - asa cum spuneai tu, urbanul ne bantuie limbajul si devine o obsesie moderna.
Ne place sa credem ca suntem “cool” atunci cand iesim in praful de afara, in snobismul din mall, la filmul de vineri vazut din scaune plusate si pline de sudoare. Ajungem sa tanjim dupa seara – ca vampirii, ne hranim matzele si socializam cand soarele deja lasa o pata rosie spre vest – sau weekend, o pacaleala – cred ca sambata si duminica au fost alese special ca zile de weekend pentru ca sunt mai scurte :)
De fapt ne macinam cu probleme care nu sunt ale noastre. Le facem ale noastre pentru ca nu stim sa mai traim fara probleme. Ni se pare plictisitor sa stam sa ne lafaim zile intregi pe nisip...cum ar fi ca scoica sa inceapa sa se plictiseasca de viata marina si de alge? Ar iesi suparata din mare, s-ar pune la prima terasa cu cearsafuri si ar ragai asurzitor, dupa frappe, scuipand perla perfecta la care lucra de ani de zile...si oamenii s-ar imbulzi sa o culeaga, omorand scoica cea plictisita de traiul ei monoton:)) ce imagine... Imagine asupra unei lumi plictisite de ceea ce este simplu si natural.
Probabil ca semivampirii din noi se vor bucura ca trece amneziua si ca vine seara...cu vorbe si fosnet de vitza, animale si pasarea phoenix. Si va mirosi a friptura cu cartofi prajiti si rosii cu ardei ceapa si sare. Si apoi ne vom trezi in amnezilele 3,4,5, pana in weekend cand vom inchide ochii si vom vedea cum picura prima roua de toamna.
Ne place sa credem ca suntem “cool” atunci cand iesim in praful de afara, in snobismul din mall, la filmul de vineri vazut din scaune plusate si pline de sudoare. Ajungem sa tanjim dupa seara – ca vampirii, ne hranim matzele si socializam cand soarele deja lasa o pata rosie spre vest – sau weekend, o pacaleala – cred ca sambata si duminica au fost alese special ca zile de weekend pentru ca sunt mai scurte :)
De fapt ne macinam cu probleme care nu sunt ale noastre. Le facem ale noastre pentru ca nu stim sa mai traim fara probleme. Ni se pare plictisitor sa stam sa ne lafaim zile intregi pe nisip...cum ar fi ca scoica sa inceapa sa se plictiseasca de viata marina si de alge? Ar iesi suparata din mare, s-ar pune la prima terasa cu cearsafuri si ar ragai asurzitor, dupa frappe, scuipand perla perfecta la care lucra de ani de zile...si oamenii s-ar imbulzi sa o culeaga, omorand scoica cea plictisita de traiul ei monoton:)) ce imagine... Imagine asupra unei lumi plictisite de ceea ce este simplu si natural.
Probabil ca semivampirii din noi se vor bucura ca trece amneziua si ca vine seara...cu vorbe si fosnet de vitza, animale si pasarea phoenix. Si va mirosi a friptura cu cartofi prajiti si rosii cu ardei ceapa si sare. Si apoi ne vom trezi in amnezilele 3,4,5, pana in weekend cand vom inchide ochii si vom vedea cum picura prima roua de toamna.
Comentarii