toujour tandem

Carmen are blog azi sunt putin absenta carti ce m-au "insemnat" Iarta-l pe Tavi! copacul de hartie e in flacari azi pun fotografii care-i treaba cu planetele? sa fim sau sa nu fim valentine addicted i'm a fucking special thing o noua viziune despre yin si yang 7 "articole" noi adolescenta mea a murit aglomerari in timp hello, this is me! 0 comentarii mai multi oameni decat masini purgatoriul suntem noi liniste o cafea in mijlocul tabloului suntem autisti cu totii by the way ma plimbam... sa fiu patetica again? leoaica simba tata vacanta (de la carmen pornind:) ma mananca talpile AaRON - (Lili) U-turn ... fericirea-i o aripa care vibreaza primavara spre vara de ce nu mai simtim la fel? mare, munte, soare, ploaie...happy o casa pentru linistea dvs.:) micile placeri ale vietii despre rezervorul de fericire inca ceva... cu tunet si tumult vin in lume de la an la an in fuga masinii nu am mai avut chef dulcele far niente... sta

ii spuneam ieri prietenei mele ca exista un sezon esoteric pe care omenirea l-a uitat. ca undeva si mai ales candva exista un timp pentru introspectie - un moment pentru evolutie. atunci cand timpul de afara nu te mai solicita, oamenii hibernau in mintea lor, pentru a se trezi mai intelepti, mai vii. acum solicitarile exterioare au devenit continue, avem acelasi program indiferent de vreme, suntem mereu egali. timpul pentru gandul de la gura sobei a trecut demult...

cel mai eficient si la indemana jurnal modern este jurnalul compus din fotografii. acolo se afla trecutul tau. aproape viu. imi place uneori sa ma uit in el si sa imi aduc aminte ce am facut in aceeasi zi din alt an trecut. ne place sa ne arhivam viata:) ce afirmatie ciudata este asta...

am senzatia ca orasul asta este gol. iarna. cand copacii sunt si ei goi. imi imaginez frunzele in stadiu de increat asteptand caldura pentru a se dezvalui. imi aduc aminte cum anul trecut am fost atenta la fiecare mugur pocnit. pana cand orasul a revenit la viata.

bucurie cu fulgi, ieri, prima nea de anul acesta, primul strai alb al pamantului acoperind frunzele cazute toamna. ne-am bulgarit un pic si am simtit un rece cald alunecand pe piele. prima zapada e cea mai frumoasa dintre zapezi.

cel mai greu este momentul in care, la fiecare inceput de an, incerci sa ti-l imaginezi integral, ce va veni, cum va fi, ce se va intampla. este o abordare gresita. sau este buna in masura in care exista o linie directoare si atat. in rest, trebuie sa o iei incet, pe bucatele, sa negociezi fiecare moment la timpul lui. asa ca sa nu ne speriem, vom lua lucrurile in asa fel incat sa le putem digera, fara pretentii prea mari si fara sa disperam. La multi ani!