toujour tandem

oricum am vazut cateva pisici frumoase sambata la targ. mi-a fost mila de ele, asa cum stateau triste in custile lor. pisica nu este un animal de cusca, clar. ii stirbeste din frumusete. si nici macar viclene nu mai par a fi.

cred ca cel mai hidos lucru, pe langa unghia lasata mare la degetul mic al mainii, este sa vezi o gigantica, infloritoare, hidoasa unghie lunga ce apartine degetului mare de la picior. lunga de 2 cm. si rosie, ca o gura ce se casca avid direct pe trotuar. carnivora. i hate unghie lunga la picior. si daca stau bine sa ma gandesc, urasc unghiile lungi, chiar daca-mi doream asa ceva cand eram mica.

cea mai recenta cearta a noastra a fost legata de...melodie:) melodia noastra. eu credeam ca avem, andrei nu stie de ea. so, pueril sau nu, as vrea si eu sa aflu cum devine o melodie semnificativa pentru 2: pentru ca a insemnat ceva in istoricul cuplului? sau: ea/el a decis ca e faina si atunci i-a comunicat lui/ei - au supus la vot si gata. sau??? as avea nevoie de niste raspunsuri la prima intrebare. si a doua/treia intrebare: voi aveti melodia voastra? e esential acest lucru sau e un moft? thx

aseara am vizionat pentru prima data un film 3D. interesant si chiar dragutz (m-am speriat de vreo 2 ori, animalul din noi proceseaza mai rapid decat partea rationala:). apoi, vorbind cu andrei, am ajuns sa reprezentam 2 tabere adverse: eu - traditionalist, andrei - futuristul:). eu sunt pro interactiune reala, umana, cu toate plusurile si minusurile ce decurg de aici. andrei asteapta ca realitatea virtuala sa se dezvolte si sa stam tot timpul cu capul legat la tot felul de senzori. si sa interactionam mediat. chiar sunt reticenta, da. huh, poate cu oameni ca mine nu am mai fi evoluat tehnic niciodata. mai stii?:)

mi se pare sau nu, de multe ori toamna este un anotimp insinuant. vine pe nesimtite, incet, fara multa galagie - ca anul acesta. la inceput, singura diferenta sta in dimineti si seri. le vezi cum se racesc cu pasi micutzi. ca azi. as putea jura ca e vara numai ca picioarele deja mi-au inghetat in curte. evident, a venit toamna cand o asteptam mai putin.

ca am sa ajung sa ma bucur intr-atat cand infloreste trandafirul japonez

omenirea a luat-o razna. asta nu e o afirmatie noua insa este recent confirmata. maine va fi pornita morisca unui nou experiment - cu ce ne jucam noi astazi copii? noi astazi ne propunem sa recream big bang-ul si sa ne jucam putin cu mica gaura neagra ce se va ivi...si eu nu pot sa nu ma intreb de ce? oare big bang-ul nu a fost acel inceput de neinteles si unic pe care nu are sens sa il mai creezi inca o data? oare de fapt nu este o musamalizare a unui alt experiment - asa cum sustinea andrei aseara? de ce sa risti integritatea tuturor doar pentru putina "materie neagra"? in 4 ani pamantul s-ar putea sa fie inghitit de gaura hada si neagra. pun pariu ca nu vom stii de aparitia acesteia daca s-ar intampla...2012. nice. poate aveau si maiasii dreptate

mi-e dor de o tigara de foi fumata impreuna cu o cafea la filtru in piata sfatului. sa privim amandoi la porumbei si la vechile povesti care inca umbla pe caldaram.

despre niste concepte total bizare: infinit, nimic, Dumnezeu, reincarnare si alte teorii ale starilor sufletului. ideea de baza insa ramane: cum ar putea o minte finita sa gandeasca lucruri infinite? am putea spune ca putem sa le intuim macar? filosofie fumata: tot ce stiu e ca nu stiu nimic ...

cel mai bine e cand te bucuri ca ajungi acasa. cel mai placut sentiment este cel de "acasa". este senzatia de apartenenta si ideea de imuabil. acasa e un cuvant minunat care habar n-am de unde vine si cum a fost compus. ma inclin sentimentului de "acasa"

weekendul asta a fost vama. si a fost ceva mai mult decat soare - am vazut pescarusii inotand prin norii de nisip. am "imbatranit" in timp record. praful umpluse toate ungherele corpului nostru, toate imaginile din ochiul nostru. dar cu toate astea am simtit o mare bucurie de a nu trai numai clasicul "soare/plaja/masa". vama a fost frumoasa weekendul asta. si capricioasa...