nu am crezut niciodata

ca am sa ajung sa ma bucur intr-atat cand infloreste trandafirul japonez

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mi-e frica

de moarte. Uneori, tocmai in momentul in care viata curge prin toate, ma sperii ca as putea muri. Si nu as mai vedea niciodata cerul, copacii, animalele. Si nu i-as mai vedea pe cei pe care ii iubesc. Pana in miezul sinelui meu, moartea este nefireasca, ma ologeste, ma destructuralizeaza. Inca nu pot vedea firescul din ea, ciclul sau urmatorul pas. Chiar daca vreau. Durerea de a nu mai fii este orbitoare...
Citiți mai multe

azi sunt putin absenta

Si enervata cumva. Acum sunt doua intrebari pe care mi le pun. 1. De ce am dat titlul asta blogului - toujour tandem? Huh 2. De ce mereu e greu? La intrebarea 1 - treaba asta cu titlul cred ca vine din anti-credinta mea in acel "ne nastem singuri, murim singuri". In acelasi timp sunt adepta dualitatii ca sistem (dar chiar nu am de gand sa vorbesc despre asta - e atat de fumata treaba asta incat chiar si tigara pe care o tin intre degete acum pare a fi mai plina de realitatea decat discutia despre bun-rau, frumos-urat bla bla). Ideea de baza e ca nu ma atrag griule chiar daca trebuie sa ma conformez si chiar ajung sa lucrez cu ele de multe ori. Ia spune-mi tu, asta inseamna ca pierd toate nuantele si nu mai vad valoarea lucrurilor?Eu una nu stiu ce sa zic.... De ce e mereu greu?Daca as stii sa raspund inseamna ca am gasi leacul si nu ar mai fi greu. As intelege cum functioneaza treaba asta, ce resorturi interne ne declanseaza senzatia asta de disconfort, de a-ti fi greu. Mi-e ...
Citiți mai multe

Am gasit o postare nefinalizata sau Ce i-am scris lui Andrei - amneziua

Traim in reprize. In mici pauze ale amneziilor zilnice. Ziua noastra se va numi "amneziua". Pentru ca stam intre acesti pereti goi, indiferent de cromatica lor: albi, verzi, albastri, si uitam ca afara aceste culori pot fi gasite in nori, frunze, cer si mare. Ajungem sa credem ca peretii sunt peisajul nostru “urban” - asa cum spuneai tu, urbanul ne bantuie limbajul si devine o obsesie moderna. Ne place sa credem ca suntem “cool” atunci cand iesim in praful de afara, in snobismul din mall, la filmul de vineri vazut din scaune plusate si pline de sudoare. Ajungem sa tanjim dupa seara – ca vampirii, ne hranim matzele si socializam cand soarele deja lasa o pata rosie spre vest – sau weekend, o pacaleala – cred ca sambata si duminica au fost alese special ca zile de weekend pentru ca sunt mai scurte :) De fapt ne macinam cu probleme care nu sunt ale noastre. Le facem ale noastre pentru ca nu stim sa mai traim fara probleme. Ni se pare plictisitor sa stam sa ne lafaim zile int...
Citiți mai multe