nu am crezut niciodata

ca am sa ajung sa ma bucur intr-atat cand infloreste trandafirul japonez

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

inca nu stiam

acum 6 ani, la ora asta, inca nu stiam ca vom ajunge sa fim noi. si nici bunul si nici raul nu erau prezenti in ecuatie. si nici lucrurile si intamplarile. si nici zambetele si nici lacrimile. in definitiv suntem completi asa. cum suntem. si chiar si haosul naste echilibru. daca stii sa il organizezi. si chiar si echilibrul naste haos. daca dureaza prea mult. pare ciudat dar nimic nu e static. nici noi. important este sa ajungem mereu in clipa de acum 6 ani, ora 19.45, cand ne-am cunoscut. zambind un pic timid - tu - si eu larg. in roz maro si kaki bej. la multi ani fericiti!
Citiți mai multe

Frunzele

dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant. Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva . asteptand. nestiind ca suntem noi.  daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase.  doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi. noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem.  la primavara.
Citiți mai multe