toujour tandem

erau alte senzatii atunci cand se apropiau sarbatorile, atunci cand aveam o varsta frageda. sunt plina de recunostinta si acum ca voi putea fi cu cei pe care ii iubesc si imi umplu viata de fericire, ca ne vom bucura impreuna de putina liniste, vom respira aer de sarbatoare. dar parca a disparut bucatica de divinitate a sarbatorilor. sunt minunate si foarte pamantesti acum. probabil pentru ca mintea noastra de oameni mari este atat de acaparata de tot ce tine de moment incat nu ne-o mai putem pregati pentru mai mult. as vrea sa simtim amandoi fiorul si realitatea invierii. as vrea sa simtim cu totii asta. Paste Luminat!

prima furtuna spre vara. parul mi s-a ridicat pe corp, electrizat. furtuna purificatoare. deja a spalat tot raul din lume. traim intr-o lume noua si frumoasa acum:)

de cate ori simti ca esti fericit in viata? nu multumit. fericit. uneori as vrea sa strang fericirea in pumn si sa nu ii mai dau drumul niciodata:)

cantecul asta...

de drum. sa se astearna in fata un suvoi de asfalt. sa stii ca acolo unde se termina drumul te asteapta marea senina. si plaja mica. probabil ca e inundata acum. sau mai stii? poate anul asta s-a retras apa. surprinzatoarea plaja mica. si poate sa fie si luna plina. chiar daca ar insemna ca stelele s-ar ascunde in cer. dar drumul pana acolo conteaza. si benzinaria. cafeaua la sticla. si ciocolata cu rom.

a pus carmen poze pe blog. cu gandul la vacanta fiind. cu gandul la vacanta ma duc si eu. imi doresc o vacanta asa cum trebuie sa fie una. exact la fel ca cea de anul trecut.

se apropie ziua tatei. am ascultat sambata cantecul lui dan iliescu (timpuri noi) si am plans din nou. nu pot sa gandesc un moment in care tata nu ar mai exista fizic. asa cum e el, cu frumos si urat. cu genialitate. cu mediocritate. il iubesc pe tata. nu stiu daca le-am spus vreodata parintilor mei cat ii iubesc. si cat inseamna. o sa ma duc la carturesti azi. sa ma plimb printre carti. sa ii aleg cadoul. am pus ochii pe un caiet legat in piele. cu hartie ingalbenita. pentru ca tata sa isi scrie poeziile. si sa ramana pentru totdeauna printre randurile tiparite. si in mine... la multi ani fericiti, tata!

o cunosc pe leoaica simba. era un pui superb, acum 2 ani, la mare. i-am mangaiat blana aspra si am ramas cu doua fotografii. plangandu-i soarta in acelasi timp. dupa care am mancat chiurtosi pe faleza. si vata de zahar. intr-o noapte torida, superba, cu miros de alge. leoaica simba are acum 2 ani. a fost gasita la pietrosita, in curtea unei case, intretinandu-si de dupa un gard metalic oaspetii umani. probabil ca este deja obisnuita. azi, pe cer, norii aveau forme ciudate. de parca mii de animale pluteau in vant.

nu stiu, dar cand stau si fumez la bucatarie, sticla ferestrei musteste de lacrimile norilor...urasc ploaia asta ce parca s-a metamorfozat in eternitate

pe strada, prin zgomote de santier, praf, oameni grabiti cand mi-a suras dintr-o curte. era el, asa cum il iubeam in fiecare an, mai viu decat a fost vreodata si mai frumos mirositor decat orice parfum obtinut chimic. un liliac enorm, violet pur, fosnet mirositor. ciorchinele asta de flori mici si perfecte ma uimeste de fiecare data...

carmen spunea ca blogul meu e deprimant:) asa e

pentru ca ne cream un univers al nostru si doar al nostru - cu mult greu ar putea cineva patrunde in el. doar daca ne inmuiem. si totusi pastram mereu senzatia ca acel cineva care a avut acces catre lumea ta, te va sabota intr-o buna zi (si nu e adevarat?). pentru ca mergem cu castile in urechi pe strada, alterand in mintea noastra realitatea. nici nu imi pasa daca ma intreaba cineva "coborati la prima?" - am casti, de ce nu vezi si de ce ma abordezi? o sa-ti fac loc, stai linistit(a)...devenim antisociali. la modul macro. avem prieteni dar si ei sunt ca noi. de cand nu ai mai auzit cu adevarat zgomotul orasului, de cand nu i-ai mai ascultat inima pulsand?

colega mea asculta gotan project. e atat de trista si de imbietoare muzica ce ma invaluie acum; ma simt goala si plina in acelasi timp...dar tabloul pe care il am acum in minte este format dintr-un cer albastru violent, nisip fin si arzator, o mare inmiresmata, cu mici creste alburii. si o cafea fierbinte/dulce savurata chiar in mijlocul tabloului meu...

e atata liniste pe calea victoriei incat o poti auzi lovindu-se de peretii caselor.