leoaica simba






o cunosc pe leoaica simba. era un pui superb, acum 2 ani, la mare. i-am mangaiat blana aspra si am ramas cu doua fotografii. plangandu-i soarta in acelasi timp. dupa care am mancat chiurtosi pe faleza. si vata de zahar. intr-o noapte torida, superba, cu miros de alge.

leoaica simba are acum 2 ani. a fost gasita la pietrosita, in curtea unei case, intretinandu-si de dupa un gard metalic oaspetii umani. probabil ca este deja obisnuita.

azi, pe cer, norii aveau forme ciudate. de parca mii de animale pluteau in vant.

Comentarii

Anonim a spus…
bah asta care ai publicat articolul! Simba asta e cu totul alta! faci confuzie de nume!aia pe care o sti tu e in Sinaia si e inca disponiblia la poze! Asta de la Pietrosita nu aveai tu nici o sansa sa faci poza cu ea, pentru ca erai deja cina! asa ca nu mai faceti confuzii! ce tare esti, ai mangaiat-o! :)) sh eu am mangaiat-o, dar cand era tranchilizata si am descarcat-o din masina!asa k paaaaaaaaaaaaaaaa....e alta leoaica!
16 aprilie 2008 la 21:46
Unknown a spus…
bai boule! daca citeai atent iti dadeai seama ca e vorba de altceva. Dar asa sunteti voi astia, "jmekeri". Apropo, din ce masina ai "descarcat-o"? Din Logan?
Handicapatule!descarci un obiect, nu un suflet!
17 aprilie 2008 la 01:33
Anonim a spus…
iar esti prost...nu spuneai tu mah ca a fost gasita la pietrosita? cum sa fie vorba de altceva? a fost o eroare de exprimare cu "descarcatul"!si nu fi prost si ma face pe mine "HANDICAPAT" pentru ca e posibil sa fi tu asa!si nu sunt smecher! sa sti asta de la mine! da, din Logan Van am dat-o jos fiind tranchilizata! na mah acum e bine?si daca zici tu : "Handicapatule!descarci un obiect, nu un suflet!" , atunci era mai degraba un obiect pentru ca era inconstienta! tu cum ai spune mai desteptule? daca ala a fost primul cuvant care mi-a venit in minte, crezi ca stateam eu sa ma mai si uit la greseli pe anaratul asta de blog al tau!
18 aprilie 2008 la 01:15
Anonim a spus…
cata agresivitate p-aici!!!iata, lumea e stresata. iata depresia starnita chiar si de un subiect atat de sweet. iata cum ne incurca amanuntele de doi lei.
18 aprilie 2008 la 12:46
Unknown a spus…
Faptul ca n-ai inteles nimic, nu ma mira! Ma bucur ca 'te-am ghicit'.
Ce noroc ai ca nu te doare :)))
20 aprilie 2008 la 20:59
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mi-e frica

de moarte. Uneori, tocmai in momentul in care viata curge prin toate, ma sperii ca as putea muri. Si nu as mai vedea niciodata cerul, copacii, animalele. Si nu i-as mai vedea pe cei pe care ii iubesc. Pana in miezul sinelui meu, moartea este nefireasca, ma ologeste, ma destructuralizeaza. Inca nu pot vedea firescul din ea, ciclul sau urmatorul pas. Chiar daca vreau. Durerea de a nu mai fii este orbitoare...
Citiți mai multe

azi sunt putin absenta

Si enervata cumva. Acum sunt doua intrebari pe care mi le pun. 1. De ce am dat titlul asta blogului - toujour tandem? Huh 2. De ce mereu e greu? La intrebarea 1 - treaba asta cu titlul cred ca vine din anti-credinta mea in acel "ne nastem singuri, murim singuri". In acelasi timp sunt adepta dualitatii ca sistem (dar chiar nu am de gand sa vorbesc despre asta - e atat de fumata treaba asta incat chiar si tigara pe care o tin intre degete acum pare a fi mai plina de realitatea decat discutia despre bun-rau, frumos-urat bla bla). Ideea de baza e ca nu ma atrag griule chiar daca trebuie sa ma conformez si chiar ajung sa lucrez cu ele de multe ori. Ia spune-mi tu, asta inseamna ca pierd toate nuantele si nu mai vad valoarea lucrurilor?Eu una nu stiu ce sa zic.... De ce e mereu greu?Daca as stii sa raspund inseamna ca am gasi leacul si nu ar mai fi greu. As intelege cum functioneaza treaba asta, ce resorturi interne ne declanseaza senzatia asta de disconfort, de a-ti fi greu. Mi-e ...
Citiți mai multe

Am gasit o postare nefinalizata sau Ce i-am scris lui Andrei - amneziua

Traim in reprize. In mici pauze ale amneziilor zilnice. Ziua noastra se va numi "amneziua". Pentru ca stam intre acesti pereti goi, indiferent de cromatica lor: albi, verzi, albastri, si uitam ca afara aceste culori pot fi gasite in nori, frunze, cer si mare. Ajungem sa credem ca peretii sunt peisajul nostru “urban” - asa cum spuneai tu, urbanul ne bantuie limbajul si devine o obsesie moderna. Ne place sa credem ca suntem “cool” atunci cand iesim in praful de afara, in snobismul din mall, la filmul de vineri vazut din scaune plusate si pline de sudoare. Ajungem sa tanjim dupa seara – ca vampirii, ne hranim matzele si socializam cand soarele deja lasa o pata rosie spre vest – sau weekend, o pacaleala – cred ca sambata si duminica au fost alese special ca zile de weekend pentru ca sunt mai scurte :) De fapt ne macinam cu probleme care nu sunt ale noastre. Le facem ale noastre pentru ca nu stim sa mai traim fara probleme. Ni se pare plictisitor sa stam sa ne lafaim zile int...
Citiți mai multe