liniste

e atata liniste pe calea victoriei incat o poti auzi lovindu-se de peretii caselor.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Frunzele

dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant. Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva . asteptand. nestiind ca suntem noi.  daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase.  doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi. noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem.  la primavara.
Citiți mai multe

Stiam sau nu

Cum unele lucruri devin parasite. Cimitire intregi de ganduri. Pierdute in vid...sau in vis? Este o intreaga mirare cum o singura litera iti coteste sensul cuvantului pentru totdeauna. O minte statica, fara stanga sau dreapta, intepenita in propriul univers. In fine, astea sunt doar mici franturi de ganduri de azi, intr o solara zi de Paste. Mai bine fumez o tigara si ies la o cafea, sa vad timpul trecand peste mine pe calea Victoriei, Bucuresti.
Citiți mai multe