ma intreb

ceva stupid de altfel: de cand a inceput sa nu ne mai pese deloc de ceilalti? sa nu ne intereseze decat persoana noastra? adik e normal pana la un punct, suntem animale individualiste dar in unele circumstante trebuie sa ne gandim cum ii lezeaza pe ceilalti urmarirea intereselor noastre si atat. de ex: mai bine devenim adeptii unei gandiri tot egoiste dar cu urmari pozitive: nu-i face altuia ce nu ti-ar placea tie sau in varianta pozitiva poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte si ei cu tine. e atat de greu?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

adaugire

oricum am vazut cateva pisici frumoase sambata la targ. mi-a fost mila de ele, asa cum stateau triste in custile lor. pisica nu este un animal de cusca, clar. ii stirbeste din frumusete. si nici macar viclene nu mai par a fi.
Citiți mai multe

0 comentarii

e rau sa vezi mereu 0 comentarii? oare spun lucruri prea insipide, in asa fel incat sa nu merite sa fie comentate? sau poate prea personale? nici nu ma intereseaza de fapt. cred. in momentul asta am 0 comentariii legate de traire
Citiți mai multe

tata

se apropie ziua tatei. am ascultat sambata cantecul lui dan iliescu (timpuri noi) si am plans din nou. nu pot sa gandesc un moment in care tata nu ar mai exista fizic. asa cum e el, cu frumos si urat. cu genialitate. cu mediocritate. il iubesc pe tata. nu stiu daca le-am spus vreodata parintilor mei cat ii iubesc. si cat inseamna. o sa ma duc la carturesti azi. sa ma plimb printre carti. sa ii aleg cadoul. am pus ochii pe un caiet legat in piele. cu hartie ingalbenita. pentru ca tata sa isi scrie poeziile. si sa ramana pentru totdeauna printre randurile tiparite. si in mine... la multi ani fericiti, tata!
Citiți mai multe