...eu sunt soare, mare, raset, scotisoara si mar, gri, albastru, nebunie, copil, negru, rosu incandescent, liliac batut, alga ce ti se suie pe picior, luna portocalie, visul de vara, dragoste, depresie, abis si inaltime, zbor...
dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant. Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva . asteptand. nestiind ca suntem noi. daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase. doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi. noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem. la primavara.
doua dorinte: sa fie ieri macar. sa fie vacanta iar. dar se pare ca sacul cu vacanta s-a golit pe anul asta, cel putin pana la cea de iarna. cum a fost? huh, mult prea bine... pana si huzureala apatica in miezul incins al verii, in curticica sau in living, a fost geniala. o sa revin cu poze si comentarii dar acum sunt mult prea plina de nemultumire pentru a mai continua:(
o cunosc pe leoaica simba. era un pui superb, acum 2 ani, la mare. i-am mangaiat blana aspra si am ramas cu doua fotografii. plangandu-i soarta in acelasi timp. dupa care am mancat chiurtosi pe faleza. si vata de zahar. intr-o noapte torida, superba, cu miros de alge. leoaica simba are acum 2 ani. a fost gasita la pietrosita, in curtea unei case, intretinandu-si de dupa un gard metalic oaspetii umani. probabil ca este deja obisnuita. azi, pe cer, norii aveau forme ciudate. de parca mii de animale pluteau in vant.
Comentarii