aproape in ajun

este aproape craciun. este aproape momentul in care ar trebui sa simtim. imi aduc aminte acele momente de inaltare pe care le traiam cand eram copil. acum e doar bucuria de a fi langa familia mea, fericirea de a-i vedea pe ei fericiti macar pentru o clipa. cred ca sunt putin anapoda: de obicei copii simt sarbatoarea mai mercantil, mai aproape de real. iar atunci cand cresti ar trebui sa te apropii de alte simboluri, mai profunde. la mine a functionat invers: atunci eram o exaltata, acum sunt doar un om mare prea normal, pentru care craciunul inseamna familie, cozonac, verde brad, liniste, dar fara nimic mistic - sau.... speranta mea ramane ca si linistea de craciun are acel ceva mistic. si impachetatul cadourilor. si mirosul de cozonac. si, mai ales, familia mea...