un amurg si o eternitate

imi aduc aminte de un sat in amurg, de porti sculptate, de cainii latrand isteric pe un drum, de apa ce cadea in micuta cascada, de zilele toride dar minunate, de picnicul de la marginea drumului - cu ness, salam de sibiu si ardei. de vantul de pe plaja mica si de acel somn perfect de pe dealul din vama - aceleasi mii de stele si frigul cel intens. si de senzatia de "la locul lui", totul era imuabil, etern...