prin ceata
de dimineata, iesind din metrou, oamenii se pierdeau in abur... si va veni dezghetul, tot acest peisaj hibernal se va topi in lacuri...apa, acum, formeaza munti in jurul nostru...si aburi de ceata, atunci cand se incalzeste!
Frunzele
dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant. Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva . asteptand. nestiind ca suntem noi. daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase. doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi. noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem. la primavara.
Comentarii