toujour tandem

Cum unele lucruri devin parasite. Cimitire intregi de ganduri. Pierdute in vid...sau in vis? Este o intreaga mirare cum o singura litera iti coteste sensul cuvantului pentru totdeauna. O minte statica, fara stanga sau dreapta, intepenita in propriul univers. In fine, astea sunt doar mici franturi de ganduri de azi, intr o solara zi de Paste. Mai bine fumez o tigara si ies la o cafea, sa vad timpul trecand peste mine pe calea Victoriei, Bucuresti.

dimineata/ tramvai/ muzica/ auriu/ toamna. frunze. galbene/ rosii/ maro/ uscate/ cu inca un pic de viata in ele/ mormane/ vartejuri/ vant. Un gand (chiar vechi, chiar nu al meu, al nu stiu cui, poate l-am citit, poate a calatorit prin marea de idei spre mine): noi, poate, suntem frunze. in copacul fiintei. din primavara, prin vara, in toamna - de la inceput pana la final - frunze. si apoi suntem iarna, dar tot acolo, in copac, in viata neinceputa inca, cocon mic de seva . asteptand. nestiind ca suntem noi.  daca suntem frunze, azi am vazut cum e cand murim. ne leganam in vant, unii langa altii, in vartejuri uscate - dar atat de frumoase.  doar o iluzie: ca acolo ne rotim noi. noi am ramas prinsi in copacul fiintei, asteptand sa ne (re)nastem.  la primavara.

de moarte. Uneori, tocmai in momentul in care viata curge prin toate, ma sperii ca as putea muri. Si nu as mai vedea niciodata cerul, copacii, animalele. Si nu i-as mai vedea pe cei pe care ii iubesc. Pana in miezul sinelui meu, moartea este nefireasca, ma ologeste, ma destructuralizeaza. Inca nu pot vedea firescul din ea, ciclul sau urmatorul pas. Chiar daca vreau. Durerea de a nu mai fii este orbitoare...

Traim in reprize. In mici pauze ale amneziilor zilnice. Ziua noastra se va numi "amneziua". Pentru ca stam intre acesti pereti goi, indiferent de cromatica lor: albi, verzi, albastri, si uitam ca afara aceste culori pot fi gasite in nori, frunze, cer si mare. Ajungem sa credem ca peretii sunt peisajul nostru “urban” - asa cum spuneai tu, urbanul ne bantuie limbajul si devine o obsesie moderna. Ne place sa credem ca suntem “cool” atunci cand iesim in praful de afara, in snobismul din mall, la filmul de vineri vazut din scaune plusate si pline de sudoare. Ajungem sa tanjim dupa seara – ca vampirii, ne hranim matzele si socializam cand soarele deja lasa o pata rosie spre vest – sau weekend, o pacaleala – cred ca sambata si duminica au fost alese special ca zile de weekend pentru ca sunt mai scurte :) De fapt ne macinam cu probleme care nu sunt ale noastre. Le facem ale noastre pentru ca nu stim sa mai traim fara probleme. Ni se pare plictisitor sa stam sa ne lafaim zile int...

Azi, sapte in an de sarpe, tandem devine toujour :)

nu mai este o evidenta ci este un ar fi fost. azi ar fi fost ziua tatei, 63 de ani, o varsta ce de fapt nu mai exista...pana si liliacul este azi greu de lacrimile norilor.

acum 6 ani, la ora asta, inca nu stiam ca vom ajunge sa fim noi. si nici bunul si nici raul nu erau prezenti in ecuatie. si nici lucrurile si intamplarile. si nici zambetele si nici lacrimile. in definitiv suntem completi asa. cum suntem. si chiar si haosul naste echilibru. daca stii sa il organizezi. si chiar si echilibrul naste haos. daca dureaza prea mult. pare ciudat dar nimic nu e static. nici noi. important este sa ajungem mereu in clipa de acum 6 ani, ora 19.45, cand ne-am cunoscut. zambind un pic timid - tu - si eu larg. in roz maro si kaki bej. la multi ani fericiti!

este luna inceputului bun si frumos. luna miracol - cand totul se trezeste la viata, cand soarele este mai mereu acolo sus, fara a-si mai purta voalul de nori gri. Cand - chiar daca e rece - poti intui deja primavara si vara. cand ne-am cunoscut...

de dimineata, iesind din metrou, oamenii se pierdeau in abur... si va veni dezghetul, tot acest peisaj hibernal se va topi in lacuri...apa, acum, formeaza munti in jurul nostru...si aburi de ceata, atunci cand se incalzeste!

am incredere in acasa. in tot ce inseamna asta - acum, mereu. exista un singur acasa si mi-as dori sa fie din nou cu totul al meu...

ce enorma diferenta intre furtuna de vara si cea de iarna. vara - acea minunata electrizare a lumii, descarcarea cu tunet si tumult, cerul in mii de culori intunecate (si pozele pe care le-am facut norilor, ploaia ce picura in noi, peste noi) iarna - doar alb si gri, frig - furtuna este doar viscol, ingheata, devine rece si iti raneste ochii... asteptand vara, primavara...

...cu soare:)

cautam sa ne explicam fiecare lucru prin prisma experientei noastre anterioare, prin prisma trairilor si chiar a luciditatii de care dispunem. uneori, nu este deajuns. niciun resort ce altadata a fost activat, ce ne-a salvat din necunoastere, nu reuseste sa ne ofere ceea ce dorim. nu putem gasi un raspuns multumitor la angoasele noastre, suntem suspendati intre siruri infinite de intrebari. si atunci se petrece...atunci singurul lucru posibil este sa crezi. leap of faith...un salt calitativ ce scurtcircuiteaza tot ce credeai ca stii...

imi aduc aminte de un sat in amurg, de porti sculptate, de cainii latrand isteric pe un drum, de apa ce cadea in micuta cascada, de zilele toride dar minunate, de picnicul de la marginea drumului - cu ness, salam de sibiu si ardei. de vantul de pe plaja mica si de acel somn perfect de pe dealul din vama - aceleasi mii de stele si frigul cel intens. si de senzatia de "la locul lui", totul era imuabil, etern. ..

singurul moment de nemiscare a valurilor este inghetarea. chiar si atunci, in larg, tumultul este mereu prezent. imi imaginez cum ar fi sa ating valul in nemiscare - si umbra lui proiectata pe faleza...

cuvintele, alaturare de sunete...sunete care pot rani sau care pot vindeca. o litera langa alta iti ofera abisul sau inaltul. cum putem face astfel incat sunetele pe care le alaturam in noi si in afara noastra sa formeze o lume noua si pura, o lume a soarelui si bunavointei?

http://youtu.be/EIPw7spGHD4

este un fenomen unic, de mijloc, firesc, dar aproape intangibil atunci cand derapezi...

zapada ce iti scartie sub talpi, noaptea, este atat de straina, atat de eterica, de parca ar veni dintr-o alta lume.

in mijlocul viforului si a imparatiei ghetii, uneori, poate aparea o raza de soare:)