azi sunt putin absenta
Si enervata cumva. Acum sunt doua intrebari pe care mi le pun.
1. De ce am dat titlul asta blogului - toujour tandem? Huh
2. De ce mereu e greu?
La intrebarea 1 - treaba asta cu titlul cred ca vine din anti-credinta mea in acel "ne nastem singuri, murim singuri". In acelasi timp sunt adepta dualitatii ca sistem (dar chiar nu am de gand sa vorbesc despre asta - e atat de fumata treaba asta incat chiar si tigara pe care o tin intre degete acum pare a fi mai plina de realitatea decat discutia despre bun-rau, frumos-urat bla bla). Ideea de baza e ca nu ma atrag griule chiar daca trebuie sa ma conformez si chiar ajung sa lucrez cu ele de multe ori. Ia spune-mi tu, asta inseamna ca pierd toate nuantele si nu mai vad valoarea lucrurilor?Eu una nu stiu ce sa zic....
De ce e mereu greu?Daca as stii sa raspund inseamna ca am gasi leacul si nu ar mai fi greu. As intelege cum functioneaza treaba asta, ce resorturi interne ne declanseaza senzatia asta de disconfort, de a-ti fi greu. Mi-e greu uneori sa ma gandesc. Mi-e greu sa ma exteriorizez. Apoi mi-e greu sa ma opresc. Nu pot sa nu judec oamenii dupa felul meu de a fiinta. (iar ajung la aceasta nesuferita judecata - dar uneori cred ca imi fac rau mie insami tot folosind-o).
Oare asta e acel mic scandal care salasuie in mine? Poate nu pot sa fiu eu daca nu zic: hmmm, omul asta nu e bun, uite cum se comporta! Ce naiba, nu pot sa fiu multumita cu mine niciodata? Pai nu, ca doar asta inseamna sa-i judeci pe ceilalti - sa nu fii multumit cu tine. Daca ai fi multumit nu ai judeca. Posibil ca fiece dintre noi sa aiba un mic scandal in sine: unii sunt invidiosi, altii nu pot sa simta, altii judeca samd samd. Scandalul din tine care este? Este mai bun, mai mic, mai mare, mai rau decat al meu?
Azi sunt putin absenta - m-am enervat. Oamenii isi tot ridica bariere intre ei si nici eu nici andrei nu suntem mai buni. O sa murim printre bariere la un moment dat. Phiu, poate luni voi scoate ce am scris acum.
Good bye
1. De ce am dat titlul asta blogului - toujour tandem? Huh
2. De ce mereu e greu?
La intrebarea 1 - treaba asta cu titlul cred ca vine din anti-credinta mea in acel "ne nastem singuri, murim singuri". In acelasi timp sunt adepta dualitatii ca sistem (dar chiar nu am de gand sa vorbesc despre asta - e atat de fumata treaba asta incat chiar si tigara pe care o tin intre degete acum pare a fi mai plina de realitatea decat discutia despre bun-rau, frumos-urat bla bla). Ideea de baza e ca nu ma atrag griule chiar daca trebuie sa ma conformez si chiar ajung sa lucrez cu ele de multe ori. Ia spune-mi tu, asta inseamna ca pierd toate nuantele si nu mai vad valoarea lucrurilor?Eu una nu stiu ce sa zic....
De ce e mereu greu?Daca as stii sa raspund inseamna ca am gasi leacul si nu ar mai fi greu. As intelege cum functioneaza treaba asta, ce resorturi interne ne declanseaza senzatia asta de disconfort, de a-ti fi greu. Mi-e greu uneori sa ma gandesc. Mi-e greu sa ma exteriorizez. Apoi mi-e greu sa ma opresc. Nu pot sa nu judec oamenii dupa felul meu de a fiinta. (iar ajung la aceasta nesuferita judecata - dar uneori cred ca imi fac rau mie insami tot folosind-o).
Oare asta e acel mic scandal care salasuie in mine? Poate nu pot sa fiu eu daca nu zic: hmmm, omul asta nu e bun, uite cum se comporta! Ce naiba, nu pot sa fiu multumita cu mine niciodata? Pai nu, ca doar asta inseamna sa-i judeci pe ceilalti - sa nu fii multumit cu tine. Daca ai fi multumit nu ai judeca. Posibil ca fiece dintre noi sa aiba un mic scandal in sine: unii sunt invidiosi, altii nu pot sa simta, altii judeca samd samd. Scandalul din tine care este? Este mai bun, mai mic, mai mare, mai rau decat al meu?
Azi sunt putin absenta - m-am enervat. Oamenii isi tot ridica bariere intre ei si nici eu nici andrei nu suntem mai buni. O sa murim printre bariere la un moment dat. Phiu, poate luni voi scoate ce am scris acum.
Good bye
Comentarii